6 decembrie 2010

Adevăratul Moş Nicolae

Denumirea de moş subliniază originile precreştine, cultul strămoşilor. Moşii nu sunt altceva decât reperele sufletelor predecesorilor, invocarea acestora fiind necesară pentru bunul mers al lucrurilor. Aceştia erau folosiţi magic pentru îndepărtarea duhurilor rele stimulându-le spiritul războinic prin jertfe şi ospeţe orgiastice. Aceste manifestări erau necesare ca Timpul să poată fi repornit după trecerea solstiţiului de iarnă. Peste obiceiurile nordice şi trace s-au suprapus cele romane precreştine, bahice, precum şi cele aduse de popoarele migratoare. Odată cu creştinismul au apărut noile modele impuse de imperiul roman, sfinţii creştini. Unul dintre ei a acaparat primele zile din decembrie, Sfântul Nicolae.

Acesta a fost unul dintre cei chemaţi de împăratul Constantin la Conciliul de la Niceea pentru ca împreună cu ceilalţi episcopi să stabilească regulamentele pentru a putea fi guvernaţi creştinii. Aici episcopul de Myra, Nicolaus Thaumaturgus (vrăjitorul) s-a remarcat într-un mod nedemn pentru un "creştin", l-a luat la bătaie pe Arie, preotul din Alexandria. Acest bădăran violent ajunge sfânt, şi mai apoi este adoptat (datorită fenomenalei maşinării de manipulare creştină) de oamenii de rând. Imaginea sa violentă mai păstrează şi astăzi această apucătură dar cu o conotaţie "moralizatoare". "Moşul" Nicolae aduce copiilor "răi" nuiele pentru ca acestea să fie folosite de părinţii "înţelepţi".

Nu vă temeţi copii. Moş Nicolae nu există. Este una din legendele şi iluziile construite pe baza creştinismului, adoptată de părinţii incapabili de a arăta dragoste copiilor lor, în speranţa că unele cadouri le va mai spăla păcatele iar nuielele "sfântului" le va aduce un plus de autoritate...

10 comentarii:

  1. @Anonim Care sunt argumentele pentru afirmația ta? O propoziție neargumentată este implicit falsă :) Sau poate crezi în Moș Nicolae și acest articol țe-a rănit sentimental?

    RăspundețiȘtergere
  2. Silviu Bogan... e ok nu iti bate capul cu Anonim... trebuie sa mai existe si dobitoci care nu accepta cand spui lucrurilor pe nume... cand le "arati" fata adevarata a unui lucru... cand adevarul este analizat prin cuvinte grele pentru ei...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu înțeleg de ce o întreagă lume se „hrănește” cu iluzia acestor Moși, le-o transmit și copiilor, fără însă a-și pune întrebări, fără a cunoaște originile obiceiului. De fapt i se livrează copilului o minciună, frumos ambalată.

    RăspundețiȘtergere
  4. @elia
    Bănuiesc că nu ai copii. Părinţii au tendinţa de a le asigura copiilor lor tot ceea ce cred că este necesar pentru ca aceştia să aibă maximum de şanse de supravieţuire. Este un sentiment cât se poate de egoist şi legitim. În momentul în care apare o modă ce presupune un avantaj pentru copil, părintele va accepta şi va promova această modă, chiar dacă ştie că este bazată pe un fals. Iar "moda" cadourilor este foarte persuasivă, noi "am primit" viaţa, inteligenţa, sentimentele, sufletul, conştiinţa, fericirea. Şi dorim ca şi copiii noştri să "primească" aceste daruri (avantaje).
    Altfel spus, explică-i ca părinte unui copil de câţiva ani de ce colegul lui a primit ceva şi el nu.
    Vezi şi: http://profudereligie.blogspot.com/2010/02/dumnezeu.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Bai profule de ateism, nu mai imputi internetul cu duhorile ateiste!Daca ii zici unui copil ca nu vine Mos Nicolae,atunci ce ar fi sa ardem toate cartile de povesti?Spune-icop ilului tau de la 2 ani cum a fecundat ovulul...Poate va vrea si el sa incerce mai tarziu!Treaba ta, dar lasa-ne in pace cu aberatiile tale !Adica vorbesti de indoctrinare crestina,dar de fapt vrei sa scoti din copilaria lor niste chestiuni care pot avea un rol padagogic!Mai lasa-te de postari si fa ceva util societatii!Esti naspa omule!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim2
    Vezi tu, dragul meu, eu nu ard poveştile pentru că sunt frumoase, chiar foarte frumoase. Una dintre ele este, de exemplu, Biblia. Numai că eu le spun că această scriere este o poveste, cum este şi "Capra cu trei iezi" sau "Scufiţa Roşie". Probabil tu crezi că este lucrare ştiinţifică sau realitate istorică. Trebuie să te anunţ cu regret că te înşeli, este o poveste.
    Cât despre rolul pedagogic pe care îl au cadourile valoroase doar pentru că părinţii sunt mai cu bani...

    RăspundețiȘtergere
  7. @anonim : mai degraba ii faci un rau. Adica in loc sa zici, uite copilul meu, ai vrut si tu jucaria aia si ti-am luato ca am vazut ca esti responsabil, ca nu o strici; sau ca am avut bani ; NU DOMNULE, E MAI BINE SA ZICI CA O ADUCE MOSUL !
    Ca sa ii cauzezi probleme psihologice si o ura catre tine atunci cand afla ca Mos Craciun nu exista si ca l-ai inventat tu.

    Vezi ca sarbatoarea de Mos Craciun e sarbatoare pagana de la nordici. Daca tu esti credincios si serbezi Mosul, faci blasfemie, pentru ca 25 decembrie e ziua de nastere a 'mantuitorului' Iisus. Sa conste ca m-am consultat cu un teolog ortodox.

    Sa stii ca cea ce spui tu fecundarea, se si poate face. Citeste Summerhill de A.S. Neill.
    Hai sa ii ascundem 'secretul' reproducerii, ca sa aiba ce sa caute in disperare material pornografic in loc sa aiba o morala orientata pe intelectualitate si stiinta.

    Mda.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mda, uite că nu e aşa:
    Θαυματουργος = făcător de minuni! Nu mai manipoula, că nu ai argumente, nici carte destulă. Or, dacă ai fi cetit măcar o dată Viaţa Sfântului Nicolae, te-ai fi cutremurat, şi nu ai fi bătut aşa cîmpii. Domnul să te aibă în paza LUI!

    RăspundețiȘtergere
  9. @vladimir b.
    Diferenţa dintre minune şi vrăjitorie este doar una de interpretare. Fiind partinic, consideri unele lucruri ca fiind minuni, altele ca fiind vrăjitorii (deşi nu există nici una nici alta). Caută în dicţionarul de sinonime: taumaturg sinonim cu vrăjitor.
    Cât despre viaţa Sfântului Nicolae (ca şi despre viaţa altor sfinţi) literatura creştină o idealizează din nevoia de a pozitiva eroii proprii. Este o acţiune comună tuturor sectelor, ridicarea în slăvi a propriilor reprezentanţi şi denigrarea celorlalţi.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.